Dicționar Român. 2013.
neîndoiós — adj. m., pl. neîndoióşi; f. sg. neîndoioásã, pl. neîndoioáse … Romanian orthography
cert — CERT, Ă, cerţi, te, adj. De care nu te poţi îndoi; sigur, neîndoios. – Din lat. certus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Cert ≠ incert, îndoielnic, nesigur Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CERT adj., adv. 1. adj … Dicționar Român
indubitabil — INDUBITÁBIL, Ă, indubitabili, e, adj. (livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis. Trimis de laurap, 15.05.2003. Sursa: DEX 98 INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil,… … Dicționar Român
palpabil — PALPÁBIL, Ă, palpabili, e, adj. Care poate fi pipăit, de care se poate lua cunoştinţă prin palpare; concret; fig. evident, clar, neîndoios. – Din fr. palpable. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 Palpabil ≠ abstract, impalpabil,… … Dicționar Român
sigur — SÍGUR, Ă, (I) siguri, e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva) … Dicționar Român
adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… … Dicționar Român
apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 … Dicționar Român
bojoc — BOJÓC, bojoci, s.m. (pop.) Plămân (mai ales de animale). ♢ expr. (fam.) E numai bojoci = e foarte slab, dar foarte activ şi plin de pasiune şi entuziasm. [var.: (reg.) bojóg s.m.] – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
categoric — CATEGÓRIC, Ă, categorici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiţii sau alternative; precis, hotărât; necondiţionat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relaţie sigură, necondiţionată, între un obiect şi o… … Dicționar Român
clar — CLAR, Ă, clari, e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare… … Dicționar Român
