nevertebrát — adj. m. (sil. brat), pl. nevertebráţi; f. sg. nevertebrátã, pl. nevertebráte … Romanian orthography
burete — BURÉTE bureţi, s.m. 1. (bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ♢ expr. (fam.) Doar n am mâncat bureţi = doar n am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete de mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă… … Dicționar Român
castravete — CASTRAVÉTE, castraveţi, s.m 1. Plantă legumicolă cu tulpina agăţătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari şi cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud,… … Dicționar Român
goangă — GOÁNGĂ, goange, s.f. (pop.) Insectă (mică), gânganie. ♢ expr. (Glumeţ) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ţine de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formaţie onomatopeică. Trimis de gall,… … Dicționar Român
hidră — HÍDRĂ, hidre, s.f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6 8 tentacule şi, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (şi la sg.) animal care face… … Dicționar Român
holoturie — HOLOTÚRIE, holoturii, s.f. Echinoderm cu corpul moale şi alungit; castravete de mare. – Din fr. holothurie, lat. holothuria. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOLOTÚRIE s. (zool.) holoturidă, castravete de mare. (holoturie este un… … Dicționar Român
insectă — INSÉCTĂ, insecte, s.f. (La pl.) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente diferenţiate în cap, torace şi abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau… … Dicționar Român
nigra — SÂNGE, (5) sângiuri, s.n. 1. Substanţă lichidă de culoare roşie, compusă din plasmă şi din globule (albe şi roşii), care circulă prin vine şi artere, asigurând nutriţia şi oxigenarea organismului la animalele superioare. ♢ Animal cu sânge rece =… … Dicționar Român
polip — POLÍP, polipi, s.m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeţ şi cu gura înconjurată de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. – Din fr. polype. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
păianjen — PĂIÁNJEN, păianjeni, s.m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi şi cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într o pânză subţire ţesută de ele cu ajutorul… … Dicționar Român
