Штефэнеску-Гоангэ П. — (Stefanescu Goanga) Петре (13 III 1902, Брэила 6 IX 1973, Бухарест) рум. певец (драм. баритон). Нар. арт. СРР (1952). В 1921 24 учился пению у Ф. Литвин в Париже (здесь в 1924 выступил в камерном концерте). В 1925 (по новым данным)… … Музыкальная энциклопедия
Nicolae Iorga — Iorga redirects here. For the village in Botoşani County, see Manoleasa. Nicolae Iorga Nicolae Iorga in 1914 (photograph published in Luceafărul) Prime Minister of Romania … Wikipedia
Marina Krilovici — (born 11 June 1942[1]) is a German opera soprano of Romanian birth. She first studied with Mme Vrabiescu Vatianu, Arta Florescu, Petre Ştefănescu Goangă, Aurel Alexandrescu in Bucharest, then with Maria Caniglia and Luigi Ricci in Rome. Debut in… … Wikipedia
fugău — s. 1. (entom.; Hydrometra paludum) (Munt.) goangă, (Bucov.) gonaci, goniţar. 2. (ornit.; Lagopus mutus) (reg.) fugar. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime FUGĂU s. v. potârniche. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
gongălău — s. v. cărăbuş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gongălău, gongălăi, s.m (reg.) goangă. Trimis de blaurb, 16.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
gâng — gîng s.n. – Zgomot. Creaţie expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicţionare. cf. aceeaşi intenţie expresivă în ga › gîgîi, şi în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω a… … Dicționar Român
insectă — INSÉCTĂ, insecte, s.f. (La pl.) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente diferenţiate în cap, torace şi abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau… … Dicționar Român
muscă — MÚSCĂ, muşte, s.f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăieşte pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare … Dicționar Român
ploşniţă — PLÓŞNIŢĂ, ploşniţe, s.f. Insectă parazită, de culoare roşie, cu corpul turtit şi cu miros urât caracteristic, care trăieşte prin crăpăturile pereţilor sau ale mobilelor şi se hrăneşte cu sângele omului; păduche de lemn, stelniţă, poluşcă (Cimex… … Dicționar Român
strălucos — strălucós, oásă, adj. 1. (înv.) strălucitor, scânteietor. 2. (reg.; în compus) goangă strălucoasă = licurici. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
