ploşniţă

PLÓŞNIŢĂ, ploşniţe, s.f. Insectă parazită, de culoare roşie, cu corpul turtit şi cu miros urât caracteristic, care trăieşte prin crăpăturile pereţilor sau ale mobilelor şi se hrăneşte cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniţă, poluşcă (Cimex lectularius). ♢ Compuse: ploşniţă-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre şi galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpşuni etc. (Pentatoma baccarum şi Dolycoris baccarum); ploşniţă-de-grădină = insectă de culoare albăstrie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploşniţă-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste şi cu capul în formă de cub, care împrăştie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploşniţă-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafaţa apei şi care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcuşor; c) cornăţar; ploşniţă-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi şi roşiatică pe burtă, care trăieşte pe fructe şi pe legume (Palomena prasina); ploşniţa-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roşie cu pete negre, care atacă varza şi conopida (Euryderma ornata). – cf. ceh. p l o š č i c a .

Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX '98



PLÓŞNIŢĂ s. (entom.) 1. (Cimex lectularius) păduche-de-lemn, (reg.) părăscuţă, poluşcă, (Olt. şi Transilv.) stelniţă, (Transilv.) pădu-che-de-perete. 2. ploşniţă-de-câmp (Syromastes margi-natus) = (reg.) goangă-pucioasă, ploş-niţă-gălbioară, ploşniţă-sură.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



plóşniţă s. f., g.-d. art. plóşniţei; pl. plóşniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PLÓŞNIŢ//Ă ploşniţăe f. Insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat, de culoare roşiatică, cu miros neplăcut; păduche- de- lemn. ♢ ploşniţă-de-grădină insectă mică, de culoare albăstrie, cu miros urât, înţepător, care aduce mari daune legumelor. ploşniţă-de-apă a) insectă înotătoare de talie medie, cu corp alungit, înzestrată cu un ac otrăvitor; b) insectă înotătoare cu corp scurt şi lat, având membrele anterioare asemănătoare cu nişte corniţe; cornăţar; c) insectă înotătoare cu membrele anterioare în formă de cleşte. /cf. ceh. ploštice

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



plóşniţă (plóşniţe), s.f. – (Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia). sl. ploskŭ "turtit", cf. ploscă şi pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin), rus. bloščica (Pascu, Arch. rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul rom. cu ajutorul unei încrucişări cu plesni "a pocni", cf. bg. pljusnica "bătut din palme". Mai curînd e vorba de un der. propriu rom., din sl. ploskŭ, cu suf. -niţă, cf. beşniţă. – Der. ploşniţărie, s.f. (mulţime de ploşniţe); ploşnicar, s.m. (plantă, Ranunculus orthoceras); ploşniţare, s.f. (plantă, Actaea cimicifuga); poluşcă, s.f. (Trans., ploşniţă), din mag. poloska (Tiktin).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER