- păduche
- PĂDÚCHE, păduchi, s.m. 1. Nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor şi al unor animale (Pediculus). ♦ Epitet dat unui om care nu munceşte şi trăieşte din munca altuia; parazit. 2. Nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora. 3. Compus: păduche-de-lemn = ploşniţă. – lat. peduculus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂDÚCHE s. (entom.) 1. (Pediculus capitis) (prin Munt.) mişcoce, (prin Ban. şi Transilv.) mişcoi, (prin Transilv.) mişcotei (pl.), (prin Mold.) nicoreţ. 2. (Phthirus pubis) (pop.) lat. 3. (Pediculus vituli) (reg.) hâră 4. păduche-de-lemn v. ploşniţă; păduche-de-pene-şi-de-păr (Mallophaga) = pădu-che-malofag; păduche-malofag v. păduche-de-pe-ne-şi-de-păr; păduchi-ţestoşi (Coccinea) = coccide (pl).Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂDÚCHE s. v. căpuşă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePĂDUCHE-DE-CÁL s. v. coropişniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePĂDUCHE-DE-PERÉTE s. v. păduche-de-lemn, ploşniţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimepădúche s. m., pl. pădúchiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpădúche-de-lémn s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂDÚCH//E păduchei m. 1) Insectă parazită hematofagă, de talie mică, care trăieşte, de obicei, pe corpul omului şi al altor fiinţe. 2) Insectă parazită de diferite mărimi, care atacă unele plante sugându-le seva. ♢ păduche-de-lemn insectă parazită nocturnă, hematofagă, de talie mică, cu corp plat de culoare roşiatică, cu miros neplăcut; ploşniţă. /<lat. peduculusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpădúche (pădúchi), s.m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. lat. peduculus (Puşcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho. – Der. păducherie, s.f. (mulţime de păduchi); păducherniţă, s.f. (colţul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Puşcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Puşcariu 1242, din lat. peduculosus. – cf. păducel.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.