- gâng
- gîng s.n. – Zgomot. Creaţie expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicţionare. cf. aceeaşi intenţie expresivă în ga › gîgîi, şi în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω "a fierbe" (› mr. gurgurare), mag. gögyök "a bîlbîi". Der. gîngăni (var. gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (despre copii, a gînguri; despre porumbei şi turturele, a gînguri), cf. megl. găngăres "a bîlbîi"; gînganie (var. gîngoană, gîngolie, gîngalie), s.f. (insectă), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije "zumzet" (Cihac, II, 114; Conev 52); goangă (var. goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiţă), s.f. (insectă); gongălău, s.m. (gîndac); goande, s.f. (bulgăre, grunz, cocoloş), prin comparaţie cu forma generală a insectelor; goanţă, s.f. (cocoloş, obiect rotund), cf. gloanţă; gîndac, s.m. (insectă; Trans. de Nord, şarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądakŭ, care pare inutil); gîndăci, vb. (despre copii, a gînguri; a fi nepăsător); gîndăcos, adj. (minuscul); gîngav, adj. (bîlbîit), reproduce direct sl. gągnavŭ, care reprezintă aceeaşi rădăcină expresivă, cf. sb. gîngav; gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi; despre copii, a gînguri); gîngăvie, s.f. (bîlbîială), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; grîngoaşe, s.f. (insectă, Gymnopleurus pilularius), al cărui nume pare a indica încrucişarea cu grîne, cf. numele său gîndac de la grîne; grînguri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a grohăi); guguş, s.m. (porumbel); guguştiuc, s.m. (porumbel); guguştiucă, s.f. (porumbiţă), cf. bg., sb. guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 şi Skok 73, din sl., ceea ce este adevărat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; după Şeineanu, II, 192, din tc. gögüslü "cu piept mare").Trimis de blaurb, 23.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.