- hidră
- HÍDRĂ, hidre, s.f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule şi, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un şarpe uriaş cu mai multe capete, care, tăiate, creşteau la loc. [var.: ídră s.f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98hídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. hídrei; pl. hídreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÍDR//Ă hidrăe f. 1) Animal nevertebrat acvatic, de talie mică, având corpul alungit şi subţire, gura înzestrată la un capăt cu tentacule, iar la capătul opus cu o suprafaţă plană cu ajutorul căreia se fixează pe diferite obiecte. 2) (în mitologia antică) Şarpe uriaş cu mai multe capete care, fiind tăiate, regenerau. [Sil. hi-dră] /<fr. hydre, lat. hydraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Şarpe fabulos, închipuit cu şapte capete care creşteau la loc după ce erau tăiate şi despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (fig.) Nenorocire, rău care creşte inevitabil. ♦ Numele unei constelaţii. 2. Animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci şi se fixează cu ajutorul unui disc. [var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNHÍDRĂ s. f. 1. (mit.) şarpe uriaş, închipuit cu şapte capete, care, tăiate, creşteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care creşte inevitabil. 3. animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. (< fr. hydre, lat. hydra)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNhídră (hídre), s.f. – Monstru marin. ngr. ὔδρος. sec. XVIII.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.