Dicționar Român. 2013.
amorf — AMÓRF, Ă, amorfi, e, adj. 1. (Despre substanţe), Care nu prezintă o structură cristalină, regulată; p. ext. fără formă precisă. 2. fig. Care nu este organizat, structurat etc. – Din fr. amorphe. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 AMÓRF… … Dicționar Român
anomic — ANÓMIC, Ă adj. Referitor la anomie; neorganizat, dezorganizat. [< fr. anomique]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN ANÓMIC, Ă adj. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat. (< fr. anomique) Trimis de raduborza,… … Dicționar Român
pâlc — PÂLC, pâlcuri, s.n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. de , care arată felul, componenţa) Grup mic şi neorganizat de oameni: p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ♢ loc. adv. În pâlcuri sau… … Dicționar Român
ceată — CEÁTĂ, cete, s.f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunaţi de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de acelaşi fel). 2. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Grup de organizare specială,… … Dicționar Român
grămadă — GRĂMÁDĂ, grămezi, s.f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ♢ expr. A cădea (sau a se prăbuşi) grămadă = a… … Dicționar Român
haită — HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ fig. Bandă (de răufăcători). 2. (înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau… … Dicționar Român
haotic — HAÓTIC, Ă, haotici, ce, adj. 1. De haos, care aminteşte haosul. 2. fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din fr. chaotique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HAÓTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat … Dicționar Român
mulţime — MULŢÍME, mulţimi, s.f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de fiinţe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populaţiei; colectivitate. 3. (mat.) Ansamblu de… … Dicționar Român
organ — ORGÁN1, organe, s.n.1. Parte din corpul unei fiinţe vii, care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii. ♦ Gură; p.ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei maşini, formată din una sau din mai multe piese,… … Dicționar Român
stihinic — STIHÍNIC adj. (rar) stihial. (Forţe stihinic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime STIHÍNI//C stihiniccă (stihinicci, stihinicce) reg. 1) Care ţine de stihie; propriu stihiei. Nenorocire stihiniccă. 2) fig. Care se produce spontan;… … Dicționar Român
