- pâlc
- PÂLC, pâlcuri, s.n. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. "de", care arată felul, componenţa) Grup mic şi neorganizat de oameni: p. ext. grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri. ♢ loc. adv. În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup. ♦ Grămadă mică, adunătură de lucruri. 2. (înv.) Unitate militară la sfârşitul evului mediu, în Moldova şi în Ţara Românească. corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostaşi; stol, ceată. – Din sl. plŭkŭ.Trimis de valeriu, 25.10.2007. Sursa: DEX '98PÂLC s. v. ceată.Trimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Sinonimepâlc s. n., pl. pâlcuriTrimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPÂLC pâlcuri n. 1) Grup mic, neorganizat (de oameni, de păsări, de plante etc.). 2) (în evul mediu) Unitate militară cu efectiv redus. /<sl. plukuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpîlc (pấlcuri), s.n. – Trupă, gloată, mulţime. – var. polc. sl. plŭkŭ "grămadă" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 239), din germ. Volk (Miklosich, Fremdw., 118), cf. pol. polek, pułk, rus. polk. – Der. pîlcui, vb. refl. (înv., a se grupa, a se aşeza în ordine); polcovnic, s.m. (înv., colonel, comandant de regiment), din pol. połkownik, rus. polkovnik, mai ales în Mold. Din rom. provine ngr. πολϰόβνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.