negaţie

negaţie
NEGÁŢIE, negaţii, s.f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susţinută într-o afirmaţie. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziţie sau de una dintre părţile ei. 2. (fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calităţi ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.
Trimis de LauraGellner, 07.06.2004. Sursa: DEX '98

Negaţie ≠ afirmaţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NEGÁŢIE s. v. contestare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

negáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. negáţia (sil. ţi-a), g.-d. art. negáţiei; pl. negáţii, art. negáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NEGÁŢI//E negaţiei f. 1) v. A NEGA. 2) Cuvânt sau gest care neagă ceva. 3) Operaţie logică prin care se contestă valabilitatea legăturii dintre două sau mai multe noţiuni. /<fr. négation, lat. negatio, negaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NEGÁŢIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acţiunea permanentă, complexă de schimbare a calităţii obiectelor şi proceselor în cadrul mişcării universale. ♦ Judecată, propoziţie care neagă ceva (declarând nevalabilă legătura dintre mai multe noţiuni). ♦ Semn grafic care arată o negaţie (în logică sau matematică). ♦ Cuvânt care dă un sens negativ unei propoziţii. [gen. -iei, var. negaţiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation].
Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa: DN

NEGÁŢIE s. f. 1. negare. ♢ judecată, propoziţie care neagă ceva. ♢ semn grafic care arată o negaţie (în logică sau matematică). ♢ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziţii. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului şi afirmarea noului, unitatea dintre continuu şi discontinuu în procesul dezvoltării. o negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înţeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare şi preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învăţământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • negáţie — s. f. (sil. ţi e), art. negáţia (sil. ţi a), g. d. art. negáţiei; pl. negáţii, art. negáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • negativ — NEGATÍV, Ă, negativi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care exprimă o negare sau un refuz, care neagă ceva. 2. Lipsit de însuşiri bune, de calităţi, rău; care produce rău, care este periculos. 3. (Despre numere, mărimi scalare etc.) Care este mai mic… …   Dicționar Român

  • tăgădui — TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. tranz. A contesta o afirmaţie, a nu recunoaşte ceva; a nega; a dezminţi. ♦ (Rar) A refuza. Iar ei îi tăgăduia această cerere (CORJAN). – magh. tagadni. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TĂGĂDUÍ vb. 1. v.… …   Dicționar Român

  • apofantic — apofántic adj. m., pl. apofántici, f. sg. apofántică, pl. apofántice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  APOFÁNTIC, Ă adj. (log.) Care evidenţiază existenţa unui raport printr o afirma …   Dicționar Român

  • futurism — FUTURÍSM s.n. Curent literar artistic apărut în Italia, la începutul sec. XX, care exaltă promovarea noului, a prezentului care prefigurează viitorul. – Din fr. futurisme, it. futurismo. Trimis de ana zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  futurísm …   Dicționar Român

  • negare — NEGÁRE, negări, s.f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (fil.) Negaţie (2). ♢ Negarea negaţiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănţuire de negaţii… …   Dicționar Român

  • până — PẤNĂ conj., prep. a. conj. I. (Introduce propoziţii circumstanţiale de timp). 1. (Stabileşte un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplineşte acţiunea din regentă) Greu le a fost până şi au fă rost de cărţi. 2. (Urmat de …   Dicționar Român

  • abnegaţie — abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation …   Dicționar Român

  • afirmaţie — AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98  Afirmaţie ≠ negaţie Trimis de …   Dicționar Român

  • antiteză — ANTITÉZĂ, antiteze, s.f. 1. Opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (fil.) Momentul al… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”