până

PẤNĂ conj., prep. a. conj. I. (Introduce propoziţii circumstanţiale de timp). 1. (Stabileşte un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplineşte acţiunea din regentă) Greu le-a fost până şi-au fă rost de cărţi. 2. (Urmat de o negaţie, stabileşte un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuţiuni, urmat de o negaţie) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... ♢ (În locuţiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziţii circumstanţiale de loc; arată limita, hotarul în spaţiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. prep. (Împreună cu adverbe şi cu alte prepoziţii formează adverbe compuse, locuţiuni, prepoziţii). I. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Până mâine dimineaţă să termini lucrarea. ♢ (În prepoziţii compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori şi până-n seară. ♢ loc. conj. Până când. Până ce. ♢ loc. adv. Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanţial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă. ♢ loc. adv. De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. ♢ (În prepoziţii compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanţial de mod; în prepoziţii compuse) S-a înduioşat până la lacrimi. ♢ (În locuţiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până şi = chiar şi. – lat. paene-ad.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



până conjcţ., prep.

Trimis de siveco, 31.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



PÂNĂ¹ prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând limita finală de extindere în spaţiu) Până acolo. ♢ De sus până jos (sau de jos până sus) absolut tot; în întregime. 2) (exprimă un raport temporal, indicând limita în timp) Până diseară. 3) (intrând în componenţa prepoziţiilor compuse, exprimă un raport spaţial, temporal sau modal) Până dinspre. Până drept. Până după. Până la. Până lângă. Până pe. Până pe după. Până pe la. Până pe lângă. Până peste. Până printre. Până pe sub. Până spre. Până în. Până înspre. Până între. ♢ Până la urmă în cele din urmă. Până una-alta deocamdată. /<lat. paene-ad

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PÂNĂ² conj. 1) (exprimă un raport temporal, indicând limita finală a desfăşurării unei acţiuni din propoziţia regentă). ♢ Până când atâta timp; câtă vreme. 2) (exprimă un raport spaţial, indicând limita în spaţiu a desfăşurării unei acţiuni). /<lat. paene-ad

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pînă prep. – 1. Exprimă ideea de limită în timp sau în spaţiu. – 2. (conj.) Cîtă vreme, atîta timp cît. – var. pănă. Mr. pînc(ă), megl. pănă, pon, istr. pire, pir. Probabil din lat. paene(ad), cf. Cipariu, gram., 39; Puşcariu 1319; Tiktin; REW 6669, dar der. nu este clară. Etimonul lat. *pro ad (Creţu 355) este improbabil. Se foloseşte împreună cu alte prep. (pînă la, pînă spre, pînă în etc.), cînd nu este înaintea unui adv. Cu rol de conj. se foloseşte şi în combinaţie pînă ce, pînă cînd, pînă unde. cf. Moser 439.

Trimis de blaurb, 01.08.2008. Sursa: DER