antiteză

antiteză
ANTITÉZĂ, antiteze, s.f. 1. Opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (fil.) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din fr. antithèse.
Trimis de ana_zecheru, 15.04.2008. Sursa: DEX '98

ANTITÉZĂ s. opoziţie. (Relaţii de antiteză.)
Trimis de siveco, 18.09.2008. Sursa: Sinonime

antitéză s. f. → teză
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ANTITÉZ//Ă antitezăe f. 1) Opoziţie între două sau mai multe idei, noţiuni, acţiuni; contrast. 2) log. Judecată opusă tezei. 3) Figură de stil bazată pe contrastul dintre două cuvinte, noţiuni, personaje. 4) (în filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei. /<lat. antithesis, fr. antithese
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANTITÉZĂ s.f. 1. Opoziţie între două idei, între două noţiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăţi, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negaţie, opoziţie. [< fr. antithèse, cf. lat., gr. antithesis – opoziţie].
Trimis de LauraGellner, 10.10.2005. Sursa: DN

ANTITÉZĂ s. f. 1. opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi. 2. figură de stil care exprimă opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje etc. puse reciproc în lumină. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei. (< fr. antithèse, gr. antithesis)
Trimis de raduborza, 31.01.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • antiteza — antìteza (antitéza) ž DEFINICIJA 1. opreka, suprotnost, protivština 2. fil. negacija teze, protivna tvrdnja, opreka, suprotstavljanje dvaju suprotnih termina; stav koji tvori drugi termin u antinomiji (prvi termin je teza) 3. jez. knjiž.… …   Hrvatski jezični portal

  • antìteza — (antitéza) ž 1. {{001f}}opreka, suprotnost, protivština 2. {{001f}}fil. negacija teze, protivna tvrdnja, opreka, suprotstavljanje dvaju suprotnih termina; stav koji tvori drugi termin u antinomiji (prvi termin je teza) 3. {{001f}}jez. knjiž.… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • antitéza — e ž (ẹ̑) knjiž. nasprotje, kontrast: Brechtovo gledališče je po svoji teoriji radikalna antiteza aristotelovskemu gledališču; idejna, zgodovinska antiteza; antiteza telesa in duha // diametralno nasprotna trditev: na ženino tezo je postavil… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • antitézã — s. f., pl. antitéze …   Romanian orthography

  • antiteza — <yun.> 1. Təzad, zidlik, əkslik. // ədəb. Bir birinə zidd məfhum və surətlərin qarşılaşdırılmasından ibarət stilistik üsul. Antitezadan əsərin sərlövhəsində də istifadə edilə bilər. 2. Bax antitezis …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • antitetic — ANTITÉTIC, Ă, antitetici, ce, adj. Care conţine o antiteză; care foloseşte antiteze. – Din fr. antithétique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANTITÉTIC adj. contrar, opus. (Poziţii antitetic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • chiasm — CHIÁSM, chiasme, s.n. Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. – Din fr. chiasme. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  chiásm (figură de stil) s. n., pl. chiásme Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • sinteză — SINTÉZĂ, sinteze, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.… …   Dicționar Român

  • teză — TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într o discuţie; idee principală dezvoltată şi demonstrată într o operă, într o cuvântare etc. ♢ loc. adv. (înv.) În teză generală = în general. ♦ (fil.) Idee, propoziţie care formează primul… …   Dicționar Român

  • triadă — TRIÁDĂ, traide, s.f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [pr.: tri a ] – Din fr. triade, lat. trias, adis. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  TRIÁDĂ s. v. trio. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”