- triadă
- TRIÁDĂ, traide, s.f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRIÁDĂ s. v. trio.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetriádă s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triádei; pl. triádeTrimis de siveco, 15.06.2007. Sursa: Dicţionar ortograficTRIÁD//Ă triadăe f. Grup din trei elemente cu proprietăţi asemănătoare care constituie o unitate. [G.-D. triadei; Sil. tri-a-] /<fr. triadeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinităţi, trei fiinţe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă şi o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza şi sinteza. 3. Grupare a trei entităţi, elemente cu proprietăţi asemănătoare. [pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinităţi, fiinţe etc. ♢ ansamblu din strofă, antistrofă şi epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza şi sinteza. 3. grupare a trei entităţi, elemente cu proprietăţi asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.