Dicționar Român. 2013.
infirma — INFIRMÁ, infírm, vb. I. tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
cucută — CUCÚTĂ, cucute, s.f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe şi fructe brune verzui, întrebuinţată ca medicament; dudău, buciniş (Conium maculatum). ♢ expr. (fam.) Doar n am băut… … Dicționar Român
fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… … Dicționar Român
nefundat — NEFUNDÁT, Ă, nefundaţi, te, adj. Care nu este bazat, întemeiat pe ceva. [var.: nefondát, ă adj.] – Ne + fundat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nefundát adj. m., pl. nefundáţi; f … Dicționar Român
rătăcit — RĂTĂCÍT, Ă, rătăciţi, te, adj. 1. Care a greşit drumul sau a pierdut direcţia; dezorientat. ♦ fig. Care greşeşte prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o ţintă precisă; care… … Dicționar Român
temei — TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
