- infirma
- INFIRMÁ, infírm, vb. I. tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirmaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminţi. (Acest fapt infirma părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A infirma o teorie.) 3. v. abroga.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinfirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. şi pl. infírmăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmaţii) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminţi. (< fr. infirmer, lat. infirmare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.