inic — INÍC, Ă, inici, ce, adj. (livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INÍC adj. v. inechitabil, injust, nedrept, neechitabil, nejust. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
injust — INJÚST, Ă, injuşti, ste, adj. Care nu este just; nedrept, nejust. – Din fr. injuste, lat. injustus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Injust ≠ just Trimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: Antonime INJÚST adj. v. nedrept … Dicționar Român
haram — HARÁM, (1) haramuri, s.n. (reg.) 1. Vită slabă, prăpădită. 2. Jaf, pradă. ♢ loc. adj. şi adv. De haram = (lăsat) la voia întâmplării, fără stăpân, expus jafului. ♢ loc. adv. De haram = de pomană, degeaba; pe nedrept. ♢ expr. Haramul haram se face … Dicționar Român
inechitabil — INECHITÁBIL, Ă, inechitabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil, neechitabil, nedrept, inic. – Din fr. inéquitable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inechitabil ≠ echitabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
infama — INFAMÁ, infamez, vb. I. tranz. (livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 infamá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… … Dicționar Român
strâmb — STRÂMB, Ă, strâmbi, e, adj., adv. I. adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularităţi sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într o parte; aplecat,… … Dicționar Român
aşa — AŞÁ adv., adj. invar. I. adv. (Modal) 1. În felul acesta; astfel. ♢ loc. adj. Aşa zis sau aşa numit = pe nedrept sau convenţional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ♢ expr. Aşa o fi = e posibil; poate. Şi aşa = în orice caz; oricum … Dicționar Român
colimator — COLIMATÓR, colimatori, s.n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcţii. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
