inechitate — INECHITÁTE, inechităţi, s.f. Nedreptate, injusteţe, neechitate, inicvitate. – Din fr. iniquité (după echitate). Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Inechitate ≠ echitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INECHITÁTE s. v.… … Dicționar Român
injustiţie — INJUSTÍŢIE, injustiţii, s.f. (Rar) Nedreptate. – Din fr. injustice, lat. injustitia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Injustiţie ≠ justiţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INJUSTÍŢIE s. v. nedreptate. Trimis de… … Dicționar Român
nedreptăţi — NEDREPTĂŢÍ, nedreptăţesc, vb. IV. tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a( i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEDREPTĂŢÍ vb. v. persecuta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
obidă — OBÍDĂ, obide, s.f. 1. (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie. 2. (înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire. – Din sl. obida. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
indignare — INDIGNÁRE, indignări, s.f. 1. Faptul de a (se) indigna. 2. Revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau ruşinoasă; indignaţiune. – v. indigna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
injusteţe — INJUSTÉŢE, injusteţi, s.f. Lipsă de justeţe; nedreptate; inexactitate, neadevăr. – In1 +justeţe sau injust + suf. eţe. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Injusteţe ≠ justeţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime INJUSTÉŢE s … Dicționar Român
bazaconie — BAZACÓNIE, bazaconii, s.f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (fam.) Năzbâtie, poznă, ştrengărie. – Din sl. bezŭ zakonije. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BAZACÓNIE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie … Dicționar Român
cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
dreptate — DREPTÁTE, (rar) dreptăţi, s.f. Principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ♢ loc … Dicționar Român
