colimator

COLIMATÓR, colimatori, s.n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcţii. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. – Din fr. collimateur.

Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



colimatór s. n., pl. colimatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLIMAT//ÓR colimatoroáre n. 1) Dispozitiv optic care transformă un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. 2) Instrument optic pentru determinarea unei direcţii. ♢ A lua în colimator a supraveghea; a avea în atenţie. /<fr. collimateur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COLIMATÓR s.n. Dispozitiv optic întrebuinţat pentru determinarea unei direcţii. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se ataşează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [pl. -oare. / < fr. collimateur].

Trimis de LauraGellner, 27.12.2004. Sursa: DN



COLIMATÓR s. n. 1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativă a unei direcţii. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) în colimator = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept). (<fr. collimateur)

Trimis de raduborza, 24.12.2008. Sursa: MDN