mântuiálã — s. f., g. d. art. mântuiélii; pl. mântuiéli … Romanian orthography
poşadă — POŞÁDĂ, poşade, s.f. (livr.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Operă literară scrisă de mântuială. – Din fr. pochade. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 poşádă s. f., pl. poşáde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
clacă — CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. ♢ expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de… … Dicționar Român
mozoli — MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. 1. tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a muşca sau a sfărâma cu dinţii; a molfăi, a morfoli. 2. tranz. şi refl. (reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din… … Dicționar Român
pospăi — POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire (de pospai); a aşterne un strat subţire; a presăra. ♦ fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati. Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pungăli — PUNGĂLÍ, pungălesc, vb. IV. tranz. (pop.) A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. – Din pungă. Trimis de oprocopiuc, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 pungălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pungălésc … Dicționar Român
beilic — BEILÍC, beilicuri, s.n. 1. Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii otomane în ţările româneşti. 2. Vânzare forţată de oi în ţările româneşti, făcută în favoarea sultanului la preţuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3.… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
câineşte — CÂINÉŞTE adv. 1. Ca un câine. ♦ fig. Cu duşmănie, cu răutate. 2. fig. În condiţii foarte grele, cu mari lipsuri. Trăieşte câineşte. ♢ expr. Câine câineşte = cu multă greutate, cu chiu cu vai. – Câine + suf. eşte. Trimis de valeriu, 03.03.2003.… … Dicționar Român
căşcăli — căşcălí, căşcălésc, vb. IV (reg.) a face ceva în grabă, de mântuială, ca un cârpaci; a cârpăci. Trimis de blaurb, 05.01.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
