clacă

clacă
CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. ♢ expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de ţărani pentru a se ajuta unii pe alţii şi care adesea este însoţită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ♢ expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka.
Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

CLÁCĂ s. 1. (ist.) boieresc, robotă. (Ca formă a rentei feudale, clacă din Ţara Românească se numea în Moldova boieresc, iar în Transilvania robotă.) 2. şezătoare, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (clacă făcută la ţară în serile de iarnă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

clácă s. f., g.-d. art. clăcii; pl. clăci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLÁCĂ clăci f. 1) înv. Muncă gratuită pe care ţăranii iobagi erau obligaţi s-o presteze în folosul proprietarului; boieresc. ♢ Lucru de clacă muncă făcută de mântuială. Vorbă de clacă vorbă neserioasă. 2) Muncă colectivă benevolă organizată de săteni pentru a se ajuta reciproc, urmată uneori de o mică petrecere. /<bulg. tlaka
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

clácă (clắci), s.f. – 1. (înv.) Prestaţie feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan şi gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcţii şi, între femei, pentru treburile gospodăreşti, şi se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi şi jocuri de societate. sl. tlaka "serviciu feudal" (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka "serviciu", pol. tłoska "muncă voluntară", rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). cf. toloacă. – Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaş, s.m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcăşesc, adj. (de clăcaşi).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • claca — CLACÁ, clachez, vb. I. intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer. Trimis de hai, 19.09.2008. Sursa: DEX 98  clacá vb., ind. prez. 1 sg. clachéz, 3 …   Dicționar Român

  • claca — cla|ca Mot Pla Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • clácã — s. f., g. d. art. cläcii; pl. clãci …   Romanian orthography

  • clăcaş — CLĂCÁŞ, clăcaşi, s.m. 1. Ţăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran clăcaş. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. aş. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂCÁŞ s. (ist.)… …   Dicționar Român

  • clacare — CLACÁRE, clacări, s.f. Acţiunea de a claca. – v. claca. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CLACÁRE s. (med.) clacaj. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  clacáre s. f., g. d. art. clacării; …   Dicționar Român

  • robotă — RÓBOTĂ s.f. 1. (În evul mediu) Obligaţie în muncă a iobagilor şi jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) ţăranii săraci din ţările române în folosul boierilor; clacă,… …   Dicționar Român

  • Joan Miró — Joan Miró, Barcelona, 1935. Fotoporträt von Carl van Vechten Joan Miró i Ferrà [ʒuˈan miˈɾ …   Deutsch Wikipedia

  • boieresc — BOIERÉSC, EÁSCĂ, boiereşti, adj., s.n. 1. adj. Care aparţine boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. s.n. Obligaţie a ţăranilor dependenţi de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf.… …   Dicționar Român

  • clăcuşoară — CLĂCUŞOÁRĂ, clăcuşoare, s.f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeţ) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. uşoară. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  clăcuşoáră s. f., g. d. art. clăcuşoárei; pl. clăcuşoáre… …   Dicționar Român

  • clăcăşi — CLĂCĂŞÍ, clăcăşesc, vb. IV. intranz. A presta clacă (1); a clăcui. – Din clăcaş. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂCĂŞÍ vb. (ist.) (înv.) a clăcui. (Presta clacă, adică clăcăşi.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”