argintá — vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. şi pl. arginteázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. argintéze; ger. argintấnd … Romanian orthography
argintare — ARGINTÁRE, argintări, s.f. Acţiunea de a arginta. – v. arginta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGINTÁRE s. (înv.) spoire, spoit. (argintare unui vas metalic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime argintáre s. f., g … Dicționar Român
argintui — ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. ui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGINTUÍ vb. v. arginta. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime argintuí vb … Dicționar Român
rearginta — REARGINTÁ, reargintez, vb. I., tranz. A arginta un obiect metalic de pe care s a curăţat stratul anterior de argint. [pr.: re ar ] – Re1 + arginta (după fr. réargenter). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 reargintá vb. (sil. re ar ),… … Dicționar Român
argint — ARGÍNT (1) s.n., (2) arginţi, s.m. 1. s.n. (Adesea fig.) Metal preţios de culoare albă strălucitoare, maleabil şi ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere… … Dicționar Român
argintat — ARGINTÁT, Ă, argintaţi, te, adj. Acoperit cu un strat subţire de argint (1); argintuit. ♦ fig. Cu luciu ca de argint (1). – v. arginta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
arginti — ARGINTÍ vb. IV. v. arginta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
spoi — SPOÍ, spoiesc, vb. IV. tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr un metal protector. ♦ refl. fig. A şi însuşi în mod superficial maniere civilizate,… … Dicționar Român
sufla — SUFLÁ, súflu, vb. I. 1. intranz. A elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forţă; a expira forţat aerul. ♢ expr. A sufla în lumânare (sau în lampă) = a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării. A sufla în foc … Dicționar Român
înarginti — înargintí, înargintéz, vb. IV (reg., înv.) a polei cu argint, a arginta, a argintui. Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
