Dicționar Român. 2013.
arginta — ARGINTÁ, argintez, vb. I. tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subţire de argint (1); a argintui. ♦ fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [var.: (înv) argintí vb. IV] – Din argint. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
argint — ARGÍNT (1) s.n., (2) arginţi, s.m. 1. s.n. (Adesea fig.) Metal preţios de culoare albă strălucitoare, maleabil şi ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere… … Dicționar Român
argintuit — ARGINTUÍT, Ă, argintaţi, te, adj. (Rar) Argintat. – v. argintui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înarginti — înargintí, înargintéz, vb. IV (reg., înv.) a polei cu argint, a arginta, a argintui. Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
