Dicționar Român. 2013.
argint — ARGÍNT (1) s.n., (2) arginţi, s.m. 1. s.n. (Adesea fig.) Metal preţios de culoare albă strălucitoare, maleabil şi ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere… … Dicționar Român
argintuire — argintuíre, argintuíri, s.f. (înv. şi pop.) argintare, poleire sau ferecare cu argint Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
spoire — SPOÍRE, spoiri, s.f. Acţiunea de a (se) spoi şi rezultatul ei. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOÍRE s. 1. v. văruit. 2. v. cositorire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SPOÍRE s. v … Dicționar Român
spoit — SPOÍT1 s.n. Faptul de a (se) spoi. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOÍT2, Ă, spoiţi, te, adj. 1. Acoperit cu un strat subţire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subţire de metal … Dicționar Român
