mulţumire

mulţumire
MULŢUMÍRE, mulţumiri, s.f. Acţiunea de a (se) mulţumi; exprimare a recunoştinţei; răsplătire. ♦ Satisfacţie, plăcere, bucurie, fericire, mulţumită; cuvânt, gest prin care se mulţumeşte (1) cuiva pentru ceva. [var.: (reg.) mulţămíre s.f.] – v. mulţumi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mulţumire ≠ nemulţumire
Trimis de siveco, 02.04.2008. Sursa: Antonime

MULŢUMÍRE s. 1. v. slavă. 2. v. satisfacţie. 3. v. bucurie.
Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Sinonime

MULŢUMÍRE s. v. compensare, compensaţie, daune, despăgubire, răsplată, recompensă, reparaţie.
Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Sinonime

mulţumíre s. f., g.-d. art. mulţumírii; pl. mulţumíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MULŢUMÍR//E mulţumirei f. 1) v. A MULŢUMI şi A SE MULŢUMI. 2) Sentiment de bucurie; satisfacţie; plăcere. /v. a mulţumi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • satisfacţie — SATISFÁCŢIE, satisfacţii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulţumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obţine sau dă cuiva ceea ce pretinde,… …   Dicționar Român

  • automulţumire — AUTOMULŢUMÍRE s.f. Satisfacţie de sine (nu întotdeauna justificată) la care ajunge cineva, adesea fără a aştepta aprecierile celorlalţi; autoîncântare. [Pr: a u ] – Auto1 + mulţumire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • mulţumitor — MULŢUMITÓR, OÁRE, mulţumitori, oare, adj. 1. Care corespunde cerinţelor, care produce mulţumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; şi substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoştinţă; recunoscător. [var.: (reg.)… …   Dicționar Român

  • mândrie — MÂNDRÍE, mândrii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire, de satisfacţie, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulţumire, satisfacţie, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă,… …   Dicționar Român

  • aplauze — APLÁUZE s.f. pl. Bătăi repetate din palme în semn de mulţumire, de aprobare, de admiraţie; aplaudări. [pr.: pla u ] – Din lat. applausus, it. applauso. Trimis de cata, 26.01.2005. Sursa: DEX 98  APLÁUZE s. pl. (rar) aplaudări (pl.). (aplauzele… …   Dicționar Român

  • bucurie — BUCURÍE, bucurii, s.f. 1. Sentiment de mulţumire vie, de satisfacţie sufletească. ♢ loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = (foarte) bucuros. 2. (concr.) Ceea ce bucură pe cineva. – Bucura + suf. ie. Trimis de valeriu, 02.12.2008. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • complăcea — COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. refl. A găsi o mulţumire completă în ceva; (peior.) a se mulţumi cu o anumită situaţie fără a încerca să o depăşească. [var.: compláce vb. III] – Con1 + plăcea (după fr. complaire). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • contentaţie — CONTENTÁŢIE, contentaţii, s.f. (Latinism) Mulţumire, satisfacţie. – Din lat. contentatio. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  contentáţie s. f. → tentaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  CONTENTÁŢIE s.f …   Dicționar Român

  • creşte — CRÉŞTE, cresc, vb. III. 1. intranz. (Despre oameni, animale şi plante sau despre părţi ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. ♢ expr. Să creşti mare! formulă de salut sau de… …   Dicționar Român

  • ferice — FERÍCE adj. invar., s.f. 1. adj. invar. (Poetic) Fericit. ♢ expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau eşti etc.)! 2. s.f. (înv.) Fericire. ♢ expr. A l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”