- complăcea
- COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. refl. A găsi o mulţumire completă în ceva; (peior.) a se mulţumi cu o anumită situaţie fără a încerca să o depăşească. [var.: compláce vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98complăceá vb. → plăceaTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA SE COMPLĂCEÁ mă complác intranz. 1) A avea satisfacţie; a găsi plăcere. 2) A fi mulţumit de o anumită situaţie (de obicei, nesatisfăcătoare), fără a căuta să o depăşească. /con- + a plăceaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPLĂCEÁ vb. II. refl. A se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire completă în ceva. [P.i. complác, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCOMPLĂCEÁ vb. refl. a se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire în ceva. (după fr. complaire)Trimis de raduborza, 04.03.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.