moralmente — MORALMÉNTE adv. Din punctul de vedere al moralei (1), sub raport moral (I 1); moraliceşte. – Din fr. moralement, it. moralmente. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MORALMÉNTE adv. moraliceşte, spiritualiceşte, sufleteşte, (rar)… … Dicționar Român
căzătură — CĂZĂTÚRĂ, căzături, s.f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deşeuri. 3. (depr.) Om sau animal bătrân şi neputincios; om degradat moraliceşte. 4. Porţiune de pădure bătrână, cu copacii doborâţi de vânt. – Cădea + suf. ătură. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
spiritualiceşte — SPIRITUALICÉŞTE adv. Din punct de vedere spiritual. [pr.: tu a ] – Spiritual + suf. iceşte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPIRITUALICÉŞTE adv. moraliceşte, moralmente, sufleteşte, (rar) spiritualmente. (spiritualiceşte se… … Dicționar Român
sufleteşte — SUFLETÉŞTE adv. Din punct de vedere sufletesc; moralmente. – Suflet + suf. eşte. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUFLETÉŞTE adv. 1. moraliceşte, moralmente, spiritualiceşte, (rar) spiritualmente. (sufleteşte se simte bine.) 2.… … Dicționar Român
curăţa — CURĂŢÁ, cúrăţ, vb. I. I. 1. tranz. şi refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranz. A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranz. şi refl. A (se) vindeca de o boală (de… … Dicționar Român
dator — DATÓR, OÁRE, datori, oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ♢ expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat faţa de cineva pentru… … Dicționar Român
decădea — DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un… … Dicționar Român
infecta — INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. refl. A contracta o infecţie (1), a face o infecţie, a se umple cu substanţe sau germeni vătămători. 2. tranz. A transmite microbi, a răspândi substanţe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ fig. A corupe, a strica… … Dicționar Român
lepădătură — LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (şi adesea cu mari deficienţe fizice sau psihice); stârpitură. 2. fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. ătură. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
moral — MORÁL, Ă, morali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2 … Dicționar Român
