mireasmă

mireasmă
MIREÁSMĂ, miresme, s.f. 1. Miros plăcut şi puternic, răspândit mai ales de plante şi flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanţe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma.
Trimis de LauraGellner, 06.03.2007. Sursa: DEX '98

Mireasmă ≠ miasmă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MIREÁSMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o mireasmă ameţitoare de flori.) 2. v. balsam.
Trimis de siveco, 20.12.2007. Sursa: Sinonime

mireásmă s. f., g.-d. art. mirésmei; pl. mirésme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MIR//EÁSMĂ mireasmăésme f. Miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă. /<sl. mirizma
Trimis de siveco, 17.01.2008. Sursa: NODEX

mireásmă (mirésme), s.f. – 1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanţă aromatică. – var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma. – Der. miroznă (var. miroasnă), s.f. (Mold., parfum), încrucişare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). cf. mir, miros.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • mireásmã — s. f., g. d. art. mirésmei; pl. mirésme …   Romanian orthography

  • aromă — ARÓMĂ, arome, s.f. Emanaţie a unor substanţe plăcut mirositoare (şi cu gust plăcut); miros tare şi plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanţă care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din fr. arôme, lat. aroma. Trimis de ana zecheru, 01.02.2008.… …   Dicționar Român

  • miroznă — MIRÓZNĂ, (rar) mirozne, s.f. (reg.) Miros plăcut, mireasmă. – Probabil contaminare între mireasmă şi miros. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIRÓZNĂ s. v. aromă, balsam, mireasmă, parfum. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • parfum — PARFÚM, parfumuri, s.n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obţinut prin amestecarea unor substanţe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p.… …   Dicționar Român

  • odor — ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaer. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. fig. Fiinţă iubită, preţuită;… …   Dicționar Român

  • balsam — BALSÁM, balsamuri, s.n. 1. Suc gros şi parfumat extras din răşini sau din alte substanţe vegetale, folosit ca preparat aromat şi curativ. ♦ fig. Miros foarte plăcut. ♦ Substanţă aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. fig. Alinare,… …   Dicționar Român

  • mirodenie — MIRODÉNIE, mirodenii, s.f. 1. Nume dat părţilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanţă aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia… …   Dicționar Român

  • olm — OLM, olmuri, s.n. (înv.) Miros, mireasmă. – et. nec. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OLM s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  olm s. n., pl …   Dicționar Român

  • parfuma — PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) stropi cu parfum (2); a( şi) da cu parfum. 2. tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer. Trimis de valeriu, 03.02.2004 …   Dicționar Român

  • înmiresma — ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNMIRESMÁ vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinţi. (Florile înmiresma aerul.) Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”