- parfum
- PARFÚM, parfumuri, s.n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obţinut prin amestecarea unor substanţe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [var.: (înv.) profúm s.n.] – Din fr. parfum.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98Parfum ≠ miasmăTrimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: AntonimePARFÚM s. v. mireasmă.Trimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: SinonimePARFÚM s. v. petunie.Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Sinonimeparfúm s. n., pl. parfúmuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPARFÚM parfumuri n. 1) Miros plăcut, pătrunzător; mireasmă; aromă. 2) Produs (lichid) plăcut mirositor, preparat din substanţe aromatice. 3) fig. Nuanţă deosebită, specifică. parfumul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum, germ. ParfumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPARFÚM s.n. 1. Miros plăcut; mireasmă (de flori, de substanţe etc.); aromă. 2. Preparat industrial cu miros plăcut, obţinut prin amestecarea unor substanţe extrase din flori sau pe cale sintetică. [pl. -muri. / cf. fr. parfum].Trimis de LauraGellner, 19.01.2007. Sursa: DNPARFÚM s. n. 1. miros plăcut; mireasmă; aromă. 2. preparat industrial cu miros plăcut, prin amestecarea unor substanţe din flori sau pe cale sintetică. 3. (fig.) notă specifică, atmosferă caracteristică. (< fr. parfum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.