- odor
- ODÓR1, (1) odoare, s.n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal preţios (împodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) preţ; giuvaer. (La pl.) Veşminte scumpe şi alte obiecte preţioase folosite la serviciile religioase. 2. fig. Fiinţă iubită, preţuită; spec. copil. – Din scr. odor "pradă".Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98ODÓR2, odoruri, s.n. (înv.) Miros, mireasmă, parfum. [var.: odoáre s.f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98ODÓR s. 1. (mai ales la pl.) v. bijuterie. 2. (bis.; la pl.) (pop.) scule (pl.).Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeODÓR s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeodór (obiect de preţ) s. n., pl. odoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficodór (miros) s. n., pl. odóruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficODÓR1 odoáre n. 1) Obiect confecţionat din metal preţios şi pietre scumpe folosit ca podoabă; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Fiinţă iubită. 4) la pl. Veşminte scumpe şi obiecte de cult preţioase. /<sb. odorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXODÓR2 odoruri m. înv. Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<lat. odor, it. odore, fr. odeurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXodór (odoáre), s.n. – 1. Giuvaer, bijuterie, podoabă. – 2. Podoabe liturgice, argint lucrat. – 3. Comoară, dragoste (termen de alinare). sb., cr. odora "pradă" (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 225).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.