mirodenie

mirodenie
MIRODÉNIE, mirodenii, s.f. 1. Nume dat părţilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanţă aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care creşte la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.
Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

MIRODÉNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (bot.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopţii.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MIRODÉNIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mirodénie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MIRODÉNI//E mirodeniei f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se foloseşte în cantităţi mici în alimente, dându-le gust şi miros plăcut; condiment. 2) Substanţă aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze dinţate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. mirodenieenie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar şi scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorţişoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, şofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanţă puternic mirositoare.
Trimis de gal, 04.05.2005. Sursa: DGE

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • mirodénie — s. f. (sil. ni e), art. mirodénia (sil. ni a), g. d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (sil. ni i ) …   Romanian orthography

  • condiment — CONDIMÉNT, condimente, s.n. Nume dat unor substanţe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din… …   Dicționar Român

  • aromat — AROMÁT1, aromate, s.n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern şi) fr. aromate. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AROMÁT2, Ă, aromaţi, te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat …   Dicționar Român

  • mirodie — MIRÓDIE, mirodii, s.f. (înv.) Mirodenie. [pr.: di e] – Din bg. mirodija. Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  MIRÓDIE s. v. aromat, balsam, condiment, ingredient, mireasmă, mirodenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • mir — MIR1 s.n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparţine clerului; mirean. – Din sl. mirŭ lume . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIR2, miruri, s.n. Untdelemn parfumat şi sfinţit, întrebuinţat la săvârşirea unor ritualuri în biserica… …   Dicționar Român

  • nopticoasă — NOPTICOÁSĂ, nopticoase, s.f. Plantă erbacee cruciferă cu frunze dinţate, cu flori purpurii violete sau albe, cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândesc seara florile ei; mirodenie (1) (Hesperis matronalis). –… …   Dicționar Român

  • badian — BADIÁN, badiani, s.m. Arbust din China şi Japonia cu frunze, flori, tulpină şi fructe plăcut mirositoare, întrebuinţate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [pr.: di an] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • băcănie — BĂCĂNÍE, băcănii, s.f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupaţia băcanului2. 3. (înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [var.: (reg.) băcălíe s.f.] – Băcan2 + suf. ie …   Dicționar Român

  • băcănii — BĂCĂNÍI s. pl. v. aromat, coloniale, condiment, ingredient, mirodenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dres — DRES1, dresuri, s.n. (pop.). I. Acţiunea de a drege şi rezultatul ei. II. (concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în ţările …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”