- aromat
- AROMÁT1, aromate, s.n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern şi) fr. aromate.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AROMÁT2, -Ă, aromaţi, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AROMÁT adj. v. înmiresmat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeAROMÁT s. v. condiment.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimearomát adj. m., pl. aromáţi; f. sg. aromátă, pl. aromáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficaromát s. n., pl. aromáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAROMÁ//T1 aromattă (aromatţi, aromatte) Care are sau răspândeşte aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. aromatatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAROMÁ//T2 aromatte n. Substanţă cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromateTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanţe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DNAROMÁT1 s. n. substanţă care răspândeşte o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNAROMÁT2, -Ă adj. cu aromă. (< aromă)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.