- mireasă
- MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (bis.) mireasa Domnului v. călugăriţă; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriţă. 3. (bot.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poa-la-Maicii-Precista.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMIREÁSĂ s. v. primulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. miréseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMIR//EÁSĂ1 mireasăése f. 1) Tânără în ziua nunţii sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. mireasăeasăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMIR//EÁSĂ2 mireasăése f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roşiatice şi cu flori divers colorate. /mire + suf. mireasăeasăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.