mesteca — MESTECÁ2 vb. I v. amesteca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MESTECÁ1, méstec, vb. I. tranz. A sfărâma un aliment cu dinţii şi a l amesteca în gură (pentru a l înghiţi). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ fig. A pune la… … Dicționar Român
morfoli — MORFOLÍ, morfolesc, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment cu gingiile, în lipsa dinţilor; a molfăi; p. ext. a mânca încet, cu greutate, fără poftă, a mesteca alene; a morfologi. ♢ expr. A morfoli vorbele = a vorbi nedesluşit, a îngăima, a… … Dicționar Român
rumega — RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranz. A mesteca ceva în gură; (depr (depreciativ).; despre oameni) a mânca mult şi încet. 3. tranz. fig. A medita pe… … Dicționar Român
méstece — a [tǝc] s (ẹ̄) manjšalnica od mesto: a) mestece je ležalo na oni strani reke; iz mesteca se je razvilo pomembno industrijsko središče; podeželska mesteca / vse mestece je bilo na nogah / srednjeveška mesteca b) ekspr. v prenapolnjeni kavarni so… … Slovar slovenskega knjižnega jezika
amesteca — AMESTECÁ, améstec, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face un amestec (1). ♦ tranz. A provoca dezordine, a încurca diverse lucruri între ele. 2. refl. (Despre grupuri de fiinţe deosebite) A pătrunde unele printre altele; a se pierde, a dispărea în … Dicționar Român
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român
dumica — DUMICÁ, dumíc, vb. I. tranz. (pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucăţele, a fărâmiţa un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăţi; a ciopârţi; p. ext. a distruge, a nimici. [prez. ind. acc. şi: dúmic].… … Dicționar Român
melestui — MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mesteca cu melesteul. ♢ fig. A bate tare pe cineva. – magh. melleszteni. Trimis de Anonim, 17.04.2004. Sursa: DLRM MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. tranz. (reg … Dicționar Român
molfăi — MOLFĂÍ, mólfăi, vb. IV. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinţilor); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă. ♦ A roade în dinţi sau a învârti prin gură un lucru necomestibil. 2. fig. A rosti… … Dicționar Român
tutun — TUTÚN, (1), s.m., (2, 3) tutunuri, s.n. 1. s.m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari şi moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde închis, cu flori albe, roz sau roşii, reunite în buchete (Nicotiana… … Dicționar Român
