- mehenghi
- MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s.n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I, s.n. Piatră cu care se încercau metalele preţioase. II. adj. (Pop: adesea substantivat) Priceput, isteţ, abil; p. ext. şmecher, şiret: glumeţ, poznaş. – Din tc. mehenk.Trimis de cornel, 27.05.2004. Sursa: DEX '98MEHÉNGHI adj. v. abil, deştept, dibaci, glumeţ, hazliu, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, poznaş, priceput, şiret, şmecher, vesel, viclean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemehénghi adj. m., pl. mehénghi; f. sg. şi pl. mehéngheTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmehénghi s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMEHÉNGH//I mehenghie adj. şi substantival rar 1) Care manifestă agerime a minţii şi deşteptăciune; isteţ. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; viclean; şmecher; şiret; hâtru. 3) Căruia îi place să glumească; bun de glume; glumeţ. /<turc. mehenkTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmehénghi (-iuri), s.m. – 1. Piatră de încercare. – 2. (s.m.) Viclean, făţarnic, hoţoman. – var. mehenchi, mehengler. tc. mehenk, din arab. muhakk (Şeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s.f. (făţarnică).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.