- Antichitatea
- Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. AntichitắţiiTrimis de Laura-ana, 03.03.2009. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.
Antichitatea
Look at other dictionaries:
latinist — LATINÍST, Ă, latinişti, ste, s.m. şi f. 1. Specialist în filologia latină şi în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ♢ (Adjectival) Curent latinist sau şcoală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste. Trimis de LauraGellner, 17 … Dicționar Român
peplu — PÉPLU, pepluri, s.n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco romană. [var.: péplum s.n.] – Din lat. peplum. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 péplu s. n.… … Dicționar Român
auspiciu — AUSPÍCIU, auspicii, s.n. 1. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ♢ expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecţia cuiva.… … Dicționar Român
lectică — LECTÍCĂ, lectici, s.f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuinţat ca mijloc de locomoţie în antichitatea romană, în evul mediu şi (astăzi) în unele ţări orientale; litieră. [acc. şi: léctică] – lat. lectica. Trimis de… … Dicționar Român
retor — RÉTOR, retori, s.m. 1. (În antichitatea greco romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [var.: (înv.) rítor s.m.] – Din ngr. rítor, lat. rhetor, oris. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RÉTOR s. v … Dicționar Român
sofist — SOFÍST, Ă, sofişti, ste, s.m. şi f. Filozof şi retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raţionale şi materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluţiilor mistico religioase), mai târziu adept al idealismului… … Dicționar Român
amfiteatru — AMFITEÁTRU, amfiteatre, s.n. 1. (În arhitectura greco romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) şi tribune pentru public. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
apoteoza — APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. tranz. (În antichitatea greco romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ fig. A aduce laude şi onoruri excepţionale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [pr.: te o ] – Din fr. apothéoser. Trimis de… … Dicționar Român
apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… … Dicționar Român
augur — AUGÚR, (1) auguri, s.m., (2) augure, s.n. (În antichitatea romană) 1. s.m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voinţa zeilor după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor… … Dicționar Român
