- augur
- AUGÚR, (1) auguri, s.m., (2) augure, s.n. (În antichitatea romană) 1. s.m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voinţa zeilor după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. 2. s.n. Prevestire făcută de auguri (1); auspiciu. ♢ expr. A fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), a însemna că există premise ca un lucru să (se) sfârşească în mod favorabil (sau nefavorabil). – Din fr. augure.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AUGÚR s. auspiciu. (augur la romani.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeAUGÚR s. v. piază, prevestire, semn.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaugúr (preot) s. m. (sil. au-), pl. augúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficaugúr/augúriu (prevestire) s. n. (sil. au-), pl. augúre/augúriiTrimis de siveco, 28.11.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAUGÚR augure n. 1) Prevestire a viitorului. 2) Semn căruia i se atribuia rolul de a prevesti ceva. ♢ A fi de bun (sau rău) augur a fi semn bun (sau rău). [var. auguriu] /<lat. augurium, fr. augureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAUGÚR s.m. (Ant. ; la romani) Preot despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. [pron. au-gur. / < lat. augur].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAUGÚR s.n. (Ant.) Prevestire făcută de auguri. ♢ A fi de bun augur = a fi semn bun. ♦ Prezicere, prevestire. [pron. au-gur, var. auguriu s.n. / < lat. augurium, cf. fr. augure].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNAUGÚR I. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul şi măruntaiele păsărilor. II. s. n. prevestire făcută de un augur (I). o a fi de bun (sau de rău) augur = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil). (< lat. augur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.