- lectică
- LECTÍCĂ, lectici, s.f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuinţat ca mijloc de locomoţie în antichitatea romană, în evul mediu şi (astăzi) în unele ţări orientale; litieră. [acc. şi: léctică] – lat. lectica.Trimis de romac, 11.02.2004. Sursa: DEX '98LÉCTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în lectică.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelectícă s. f., g.-d. art. lectícii; pl. lectíciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) şi folosit în antichitate, în evul mediu şi astăzi în unele ţări coloniale ca mijloc de locomoţie pentru cei bogaţi; litieră. [acc. şi léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNLECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) şi folosit în antichitatea romană, în evul mediu şi în unele ţări coloniale, ca mijloc de locomoţie; litieră. (< lat. lectica)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNléctică (léctice), s.f. – Litieră. – var. (înv.) leftică, leptică. lat. lectica (sec. XVII). Candrea, Elemente, 404, presupune, nu ştim cu cîtă dreptate, că mag. laptika "car cu două roţi" provine rom.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.