- leciui
- leciuí vb. IV refl. (reg.) a se bălăci.Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
leciu — léciu s.n. (reg.) în expr a fi numai (tot) leciu = a fi ud, cu noroi care se scurge pe trup. Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DAR léciu s.m. – (Sens adverbial) Şiroind, ud leoarcă. Mag. locs mlaştină (Cihac, II, 511); după Drăganu, Dacor.,… … Dicționar Român