luntre

luntre
LÚNTRE, luntre, s.f. Ambarcaţie cu fundul plat şi cu prora şi pupa înclinate, folosită pe ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle). ♢ expr. A se face (sau a se pune, a se aşeza) luntre şi punte = a încerca pe toate căile şi prin toate mijloacele să obţină sau să realizeze ceva sau să împiedice realizarea a ceva. [pl. şi: luntri] – lat. *lunter, -tris (= linter).
Trimis de romac, 22.03.2009. Sursa: DEX '98

LÚNTRE s. v. barcă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lúntre s. f., g.-d. art. lúntrei; pl. lúntre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LÚNTR//E luntree f. Ambarcaţie de dimensiuni mici, fără punte, cu fundul plat, propulsată cu ajutorul motorului sau al vâslelor; barcă. ♢ A se face (sau a se pune) luntre şi punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta între două luntrei a ţine şi cu unul şi cu altul; a îmbina două interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

lúntre (lúntre), s.f. – Barcă. – Mr. lăndură. lat. lynter (Meyer 247; Puşcariu 1000; Candrea-Dens., 1027; REW 5071), cf. alb. ljundrë, vegl. lundro, ngr. λούντρα. – Der. luntrac, s.n. (prăjină pentru condus barca); luntraş, s.m. (barcagiu); luntri, vb. (a vîsli).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • lúntre — s. f., g. d. art. lúntrei; pl. lúntre …   Romanian orthography

  • dubă — DÚBĂ1, dube, s.f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici şi gratii, cu care se transportă deţinuţii. ♦ fig. Puşcărie, temniţă. – cf. scr. d u b a k . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DÚBĂ2, dube, s.f. 1. Luntre mică …   Dicționar Român

  • cin — CIN1, cinuri, s.n. (înv.) 1. (În societatea medievală) Poziţie socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoţesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  CIN2, cinuri, s.n. (înv. şi reg.) Luntre mică… …   Dicționar Român

  • luntraş — LUNTRÁŞ, Ă, luntraşi, e, s.m. şi f. Persoană care conduce o luntre; vâslaş, năier, barcagiu. – Luntre + suf. aş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUNTRÁŞ s. v. barcagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  luntráş s …   Dicționar Român

  • punte — PÚNTE, punţi, s.f. 1. Pod îngust (format adesea dintr o scândură sau dintr o bârnă) aşezat peste un şanţ, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul. ♢ expr. Punte de scăpare = mijloc de a trece peste o dificultate, de a …   Dicționar Român

  • ciobacă — CIOBÁCĂ, ciobace, s.f. (reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr un trunchi de copac. – Din ucr. čobak. Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  ciobácă s. f. (sil. cio ), g. d. art. ciobácei; pl. ciobáce Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • barcă — BÁRCĂ, bărci, s.f. Ambarcaţie de dimensiuni mici, cu vâsle, cu pânze sau cu motor. – Din it. barca. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  BÁRCĂ s. luntre, (prin Ban.) schelă. (barcă pescărească.) Trimis de siveco, 09.04.2005. Sursa:… …   Dicționar Român

  • caic — CAÍC, caice, s.n. 1. Ambarcaţie îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa şi prora ascuţite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik. Trimis de valeriu, 01.02.2003.… …   Dicționar Român

  • calfata — CALFATÁ, calfatez, vb. I. tranz. (Rar) A călăfătui. – Din fr. calfater. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CALFATÁ vb. v. călăfătui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  calfatá vb …   Dicționar Român

  • carenat — CARENÁT, Ă, carenaţi, te, adj., s.f. 1. adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. s.f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CARENÁT carenattă (carenatţi, carenatte) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”