ciobacă

CIOBÁCĂ, ciobace, s.f. (reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac. – Din ucr. čobak.

Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98



ciobácă s. f. (sil. cio-), g.-d. art. ciobácei; pl. ciobáce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIOBÁ//CĂ ciobacăce f. înv. Luntre pescărească făcută dintr-un trunchi de copac scobit. [Sil. cio-ba-] /<ucr. ţobak

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ciobácă (-ắci), s.f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak "vas de lemn" (DAR). Din aceeaşi rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s.n. "vas de lemn", şi sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s.f. (Trans., vas de lemn), pronunţat ciobăñe. cf. ciovei.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER