- ciob
- CIOB, cioburi, s.n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianţă, de lut etc. spart; hârb. – cf. tc. ç ö p.Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98CIOB s. hârb, spărtură, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (ciob dintr-o oală de lut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeciob s. n., pl. cióburiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIOB cioburi n. Bucată dintr-un vas spart; hârb. cioburi de oglindă. [Monosilabic] /<turc. çöpTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXciob (cióburi), s..n. – Fragment, hîrb, bucată dintr-un vas de lut, sticlă sau porţelan. tc. çob (Roesler 608; Şeineanu, II, 128). DAR respinge această der., bazîndu-se pe extinderea geografică a cuvîntului şi pe absenţa sa din dialecte. Cuvîntul apare şi în per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. După Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioabă, s.f. (pipă de lut; vas inutil); ciobăi (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucăţi).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.