- caic
- CAÍC, caice, s.n. 1. Ambarcaţie îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa şi prora ascuţite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik.Trimis de valeriu, 01.02.2003. Sursa: DEX '98caíc s. n., pl. caíceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAÍ//C caicce n. 1) Ambarcaţie îngustă, cu capetele ascuţite şi cu două catarge. 2) Luntre (pescărească) uşoară, lungă şi îngustă, încovoiată la capete. [Sil. ca-ia-] /<turc. kayikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcaíc (caíce), s.n. – Canoe, ambarcaţie uşoară. – Mr. căiche. tc. kayik (Şeineanu, II, 76; Roesler 594; Lokotsch 1014; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαïϰι; bg., sb. kaik. – Der. caicgiu, s.m. (vîslaş, barcagiu), din tc. kayikçi.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.