- dubă
- DÚBĂ1, dube, s.f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici şi gratii, cu care se transportă deţinuţii. ♦ fig. Puşcărie, temniţă. – cf. scr. d u b a k .Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÚBĂ2, dube, s.f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptuşită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananţii. – cf. ucr. d u b "stejar, luntre", rus. d u b k a "şalupă de stejar".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÚBĂ s. v. autodubă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDÚBĂ s. v. arest, buhai, închisoare, ocnă, penitenciar, piuă, puşcărie, temniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedúbă (maşină, luntre) s. f., g.-d. art. dúbei; pl. dúbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÚB//Ă1 dubăe f. 1)Vehicul închis, cu ferestruici prevăzute cu gratii, folosit la transportul deţinuţilor. 2) fig. Instituţie corecţională în care îşi ispăşesc pedeapsa persoane private de libertate; puşcărie; temniţă; penitenciar; închisoare. /cf. sb. dubakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDÚB//Ă2 dubăe f. reg. 1) Luntre pescărească de dimensiuni mici, confecţionată dintr-un trunchi de copac (prin scobire). 2) Butoi îngropat sau groapă căptuşită cu lemn pentru tăbăcit piele. /cf. ucr. dubTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdúbă (dúbe), s.f. – 1. Ambarcaţie, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireş. – 4. Puşcărie, temniţă. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deţinuţii. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. sl. dyba "trunchi" (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub "stejar; luntre", sb. dubak "dubă, vehicul". Pentru evoluţia semantică, cf. drîng (drâng); la sensul de "temniţă" s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legaţi, deţinuţii, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s.f. (butuc). cf. dîmb (dâmb), dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s.n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba "ponton"; dubăsar, s.m. (Mold., pontonier).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
