Dicționar Român. 2013.
leorbăi — LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEORBĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
lap — interj. – Exprimă zgomotul produs de a lipăi sau zgomotul produs de două corpuri care se lipesc, cum ar fi solul şi piciorul gol sau mîna pălmuind o faţă. – var. leap, leop, lip, liop. Creaţie expresivă, cf. hap, fr. lapper. – Der. lăpăi, vb. (a… … Dicționar Român
leorbău — LEORBẮU, leorbăi, s.m. (Reg) Om flecar. – Leoarbă + suf. ău. Trimis de gudovan, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 LEORBĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă lungă, vor băreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
leurdă — LEÚRDĂ, leurde, s.f. Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe ca zăpada, cu miros şi gust de usturoi (Allium ursinum). [pr.: le ur . – var.: leórdă s.f.] – cf. bg. l e v u r d a . Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
liorc — liórc interj. – Exprimă zgomotul bălăcelii. Creaţie expresivă, rară. – Der. leoarcă (var. lioarcă), s.f. (femeie stricată; broască; gură, cioc, plisc; poşircă), se foloseşte mai ales în expresia ud leoarcă foarte ud (după Cihac, II, 174, din pol … Dicționar Român
liotă — LÍOTĂ, liote, s.f. (pop. şi fam.) Grămadă, mulţime (de fiinţe), gloată. – Din bg., scr. lihota. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98 LÍOTĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol. Trimis… … Dicționar Român
