leurdă

LEÚRDĂ, leurde, s.f. Plantă erbacee bulboasă comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe ca zăpada, cu miros şi gust de usturoi (Allium ursinum). [pr.: le-ur-. – var.: leórdă s.f.] – cf. bg. l e v u r d a .

Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX '98



LEÚRDĂ s. v. aior.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



léurdă (sil. le-ur-)/leúrdă s. f., g.-d. art. léurdei/leúrdei; pl. léurde/leúrde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LEÚRD//Ă leurdăe f. Plantă erbacee comestibilă, din familia liliaceelor, cu flori albe şi cu miros de usturoi. [G.-D. leurdei; Sil. le-ur-; acc. şi léurdă] /cuv. autoht.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



léurdă s.f. – Varietate de usturoi sălbatic (Allium ursinum). Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt prin intermediul alb. hudërë "usturoi" (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar această ipoteză pare insuficientă. După Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; după Scriban, în legătură cu lat. luridus. Der. par să arate că sensul primar nu este cel de "usturoi", ci cel de "pădure mlăştinoasă", cum sînt cele în care creşte în mod spontan această plantă; din această cauză e posibil să ne gîndim la o origine expresivă: leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de "loc unde bolboroseşte". – Der. leurdeasă, s.f. (pădure); leurdar, s.m. (tîlhar). – Din rom. provine rut. levurda.

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER