judecător

judecător
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s.m. şi f. 1. Funcţionar de stat, numit sau ales, care soluţionează pe calea justiţiei procesele prin pronunţarea unei hotărâri; judeţ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-şi spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

JUDECĂTÓR s. 1. (jur.) (înv.) jude, judeţ, (înv., în Transilv.) tăblaş. 2. arbitru, (grecism înv.) eretocrit. (judecător într-un litigiu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

judecătór s. m., pl. judecătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JUDECĂTÓR judecători m. 1) Jurist angajat oficial pentru soluţionarea proceselor judiciare din cadrul unei instanţe judecătoreşti. 2) Persoană solicitată să-şi spună în mod obiectiv părerea într-o chestiune controversată sau într-o cauză; arbitru. 3) rar Persoană calificată în arbitrarea unor jocuri sportive; arbitru. /a judeca + suf. judecătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • judecãtór — s. m., pl. judecãtóri …   Romanian orthography

  • jurisdicţie — JURISDÍCŢIE, jurisdicţii, s.f. 1. Putere, competenţă de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe. 2. Totalitatea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad. 3. Ansamblul organelor care au competenţa de a judeca pricini de aceeaşi categorie. 4 …   Dicționar Român

  • jude — JÚDE, juzi, s.m. 1. (În vechea organizare a ţărilor româneşti) Demnitar cu atribuţii judecătoreşti şi administrative; stăpân de rumâni. ♦ Principe, cneaz. 2. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Ţăran devenit liber după răscumpararea din… …   Dicționar Român

  • inchizitor — INCHIZITÓR, inchizitori, s.m. Judecător din tribunalul ecleziastic al inchiziţiei. ♦ fig. Anchetator aspru. – Din fr. inquisiteur. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  inchizitór s. m., pl. inchizitóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • judeca — JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. tranz. A şi forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. tranz. A aprecia, a preţui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept …   Dicționar Român

  • judeţ — JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. s.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. s.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. s.n. Judecată (3). 4. s.n. (înv.; în… …   Dicționar Român

  • supleant — SUPLEÁNT, Ă, supleanţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură şi care avea anumite atribuţii secundare sau intra în compunerea completelor de… …   Dicționar Român

  • admoniţiune — ADMONIŢIÚNE, admoniţiuni, s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [pr.: ţi u ] – Din fr. admonition, lat. admonitio, onis. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  admoniţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art.… …   Dicționar Român

  • asesor — ASESÓR, OÁRE, asesori, oare, s.m. şi f. (În trecut) Reprezentat al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  asesór s. m., pl. asesóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • cadiu — CADÍU, cadii, s.m. (Turcism) Judecător musulman. – Din tc. kadi. Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98  cadíu s. m., art. cadíul; pl. cadíi, art. cadíii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”