- judeţ
- JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. s.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. s.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. s.n. Judecată (3). 4. s.n. (înv.; în religia creştină) Judecata de apoi. II. s.n. 1. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Împărţire administrativ-teritorială, corespunzătoare ţinutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componenţa căreia intră mai multe oraşe şi comune. – lat. judicium.Trimis de cata, 05.12.2007. Sursa: DEX '98JUDÉŢ s. 1. (ist.) şoltuz, (prin Mold.) voit. (judeţ al unui oraş.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) beţârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ţinut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (judeţul Bihor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeJUDÉŢ s. v. acţiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînţelegere, primar, proces, sentinţă, verdict, vrajbă, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejudéţ (primar, judecător) s. m., pl. judéţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficjudéţ (unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJUDÉŢ judeţe n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componenţă mai multe oraşe şi comune. /<lat. judiciumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjudéţ (judéţe), s.n. – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărţire administrativă, ţinut. – 4. (s.m.) Judecător, magistrat. – 5. (s.m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeţ, megl. judeţ. lat. iūdĭcium (Puşcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe judeţ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. şi S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. judeţean, adj. (provincial). cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
