- supleant
- SUPLEÁNT, -Ă, supleanţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Suplinitor. ♦ (În vechea organizare judecătorească) Judecător care ocupa prima treaptă în magistratură şi care avea anumite atribuţii secundare sau intra în compunerea completelor de judecată în cauze de importanţă mai mică. 2. adj. (Ieşit din uz; în sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit într-un comitet, într-o comisie, într-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea înlocui pe titular şi care avea drept de vot consultativ. [pr.: -ple-ant] – Din fr. suppléant.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SUPLEÁNT s. v. locţiitor, substitut.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUPLEÁNT s., adj. v. înlocuitor, suplinitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesupleánt s. m. (sil. -ple-), pl. supleánţiTrimis de siveco, 04.02.2009. Sursa: Dicţionar ortograficSUPLEÁN//T supleanttă (supleantţi, supleantte) m. şi f. 1) înv. Judecător de rang inferior (cu atribuţii de mică importanţă). 2) Persoană care suplineşte temporar pe cineva într-o funcţie. ♢ Membru supleant membru ales (sau numit) într-un organ de stat, într-un comitet, care poate înlocui pe titular, având drept de vot consultativ. [Sil. -ple-ant] /<fr. suppléantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUPLEÁNT, -Ă s.m. şi f. (În trecut) Judecător care deţinea prima treaptă ierarhică în magistratură. ♦ Suplinitor. // adj. Membru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuţiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ. [pron. -ple-ant. / < fr. suppléant].Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DNSUPLEÁNT, -Ă I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. mémbru supleant = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuţiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (în trecut) judecător care deţinea prima treaptă ierarhică în magistratură. (< fr. suplléant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.