suplini

suplini
SUPLINÍ, suplinesc, vb. IV. tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcţii sau în obligaţii, a ţine locul. ♦ A ţine loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipseşte; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin).
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUPLINÍ vb. a înlocui. (Pe timpul cât m-a suplini la catedră.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

supliní vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suplinésc, imperf. 3 sg. suplineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. suplineáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SUPLIN//Í supliniésc tranz. 1) (persoane sau obiecte) A schimba (într-o calitate), ţinând locul temporar; a substitui; a înlocui. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipseşte; a completa; a complini. /<it. supplire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUPLINÍ vb. IV. tr. 1. A ţine locul cuiva (care lipseşte). 2. A împlini o lipsă, a pune la loc; a completa. [P.i. -nesc. / < it. supplire, fr. suppléer, cf. lat. supplere – a umple din nou].
Trimis de LauraGellner, 22.05.2007. Sursa: DN

SUPLINÍ vb. tr. 1. a înlocui temporar pe cineva în funcţie, a ţine locul. 2. a adăuga ceea ce lipseşte, a împlini, a completa. (după it. supplire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

supliní (-nésc, -ít), vb. – A substitui, a înlocui. it. supplire adaptat la conjug. lui a împlini. – Der. suplinitor, adj. (care suplineşte). – cf. supleant, s.m., din fr. suppléant; der. supleanţă, s.f., din fr. suppléance.
Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • supliní — vb. (sil. pli ), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suplinésc, imperf. 3 sg. suplineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. suplineáscã …   Romanian orthography

  • suplinire — SUPLINÍRE, supliniri, s.f. Acţiunea de a suplini şi rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcţie de suplinitor (la o catedră). – v. suplini. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPLINÍRE s. înlocuire. (suplinire cuiva la o… …   Dicționar Român

  • suplinitor — SUPLINITÓR, OÁRE, suplinitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care suplineşte (1) într o funcţie, într o muncă. 2. s.m. şi f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • suplea — SUPLEÁ, supleez, vb. I. tranz. (Rar) A suplini. [pr.: ple a] – Din fr. suppléer. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  supleá vb. (sil. ple a), ind. prez. 1 sg. supleéz, 3 …   Dicționar Român

  • supliment — SUPLIMÉNT, suplimente, s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se… …   Dicționar Român

  • plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… …   Dicționar Român

  • substitui — SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (jur.) A comite infracţiunea de substituire de persoană. [prez. ind. şi; substituiesc. – var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr …   Dicționar Român

  • înlocui — ÎNLOCUÍ, înlocuiesc, vb. IV. tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ţine cuiva locul într o funcţie, într o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. ui.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”