suplinire

suplinire
SUPLINÍRE, supliniri, s.f. Acţiunea de a suplini şi rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcţie de suplinitor (la o catedră). – v. suplini.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUPLINÍRE s. înlocuire. (suplinire cuiva la o catedră.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

supliníre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplinírii; pl. supliníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUPLINÍRE s.f. Acţiunea de a suplini şi rezultatul ei; (concr.) catedră la care funcţionează un suplinitor. [< suplini].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUPLINÍRE s. f. acţiunea de a suplini; catedră la care funcţionează un suplinitor. (< suplini)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ca — CA1 adv., interj. a. adv. I. (Se compară două sau mai multe lucruri, fiinţe, situaţii) 1. La fel cu, cum (e), precum (e), după cum (e). O carte ca cea din raft. ♢ expr. Ieri ca (şi) astăzi = totdeauna. Ca (şi) cum = parcă. ♦ Cât. Înalt ca bradul …   Dicționar Român

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • supleare — supleáre, supleắri, s.f. (înv.) suplinire. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • supletură — supletúră, supletúri, s.m. (înv.) suplinire. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • suplininţă — suplinínţă, suplinínţe, s.f. (înv.) 1. funcţia suplinitorului; suplinire. 2. loc de suplinit; post vacant. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • suplinitor — SUPLINITÓR, OÁRE, suplinitori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Adesea substantivat) Care suplineşte (1) într o funcţie, într o muncă. 2. s.m. şi f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • înlocuire — ÎNLOCUÍRE s.f. Acţiunea de a înlocui şi rezultatul ei. – v. înlocui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNLOCUÍRE s. 1. schimb, schimbare, (înv.) mutare. (înlocuire unei piese uzate.) 2. substituire, substituţie. (Proba înlocuire unor …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”